Umbra

Publicat pe iulie 6, 2010 de mariandanutciulei

Umbra sufletului meu,
Ceea ce mă făcea om,
A devenit din ce în ce
Mai neclară…
Iar azi ea a dispărut;
Toate speranţele, dorinţele
Sufletului meu
Au dispărut, s-au dus spre un cer nou…
Sufletul meu este gol,
Sufletul meu este mort…
Şi eu am devenit un om cald,
Dar cu un suflet rece.

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu