2.O zi în Paradis

(…). Afară este o lumină orbitoare, surprinzător pentru acest anotimp. Ies afară, sunt uimit, afară este destul de cald, dar zăpada nu se topește.(…)Din spatele meu se aude o voce ce mi se pare cunoscută.
– Dragul meu, de ce mergi așa de repede?
Mă uit în spatele meu. Era o fată ce mi-a îmbrățișat inima cu zâmbetul ei.
– Bună, îmi cer scuze dar nu îți mai știu numele?
– Nu-i nimic, știu că ai avut ceva probleme în ultima vreme. Este normal să ai astfel de probleme. Eu sunt Monica!(…)
– Am discutat de fiecare dată foarte puțin. De fiecare dată am discutat despre lucruri neimportante, nu am reușit nici unul dintre noi să ajungem la un subiect legat de ceva ce ne privește pe amândoi.
– Înțeleg! Oricum, hai să facem ca această întâlnire să fie altfel decât celelalte trei ce au precedato!
– De acord!
Dar totuși pare prea frumos pentru a fi adevărat. Poate este doar un alt vis. Dar cum îmi pot da seama că este un vis? Nu pot! Nici măcar nu știu cum sau care este realitatea! Nu pot face diferența dintre lumea reală și vis. Oare mi-a plecat sufletul? Dar cum aș putea trăi fără suflet? Mi-am pierdut mințile sau ce se întâmplă cu mine?(…)
Ea nu mai răspunse și dispăru. Cerul se întunecă. Tunetele și fulgerele începură să ia stăpânire pe această cupolă. Nu îmi puteam explica ce se întâmpla.(…)

Acest articol a fost publicat în Serii proza scurta și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s