La masă cu regele

(…)
– Tinere! Ai amuțit?! După cum spuneam, în viața ta ar trebui să privești totul ca fiind foarte important!
– Dar de ce? Nu cumva astfel mi-aș umple memoria și m-aș stresa din cauza unor lucruri ce nu merită efortul depus!
– Oarecum ai și tu dreptate! Trebuie să simți care dintre lucruri sunt cu adevărat importante, sunt semnificative pentru tine! Pe când eram tânăr, ascultam ce îmi spunea tata cu mare atenție. Mi se părea ca fiind ceva fascinant, păreau vorbe provenite din altă lume. Mai ales când îmi spunea, în copilărie, poveștile fantastice cu cavaleri.
– Îmi puteți spune și mie acele povești?
(…)
”Cică erau odată pe pământurile Dragonului Verde două castele ce aparțineau, unul regelui Feodorov, iar celălalt era al regelui Reindchart. Cei doi se urau enorm de mult. Dar au venit vremuri în care Ținutul Dragonului Verde era atacat de vecinii săi, de cei din Ropardia, Liconia și Darinmanique. Cele trei ținuturi vecine dispuneau de forță de război mult mai mare decât a ținutului lor.(…)? Povestea tinereților lor spunea totul. Feodorov îi furase prima iubire și pe a doua, iar mai târziu i-a spurcat fiica, aceasta încercând să se împotrivească. Se duse el într-o zi în Pădurea Grulbaiadeth, așteptă ca vrăjitorii să apară.(…)