Cum să biruim iubirea de arginți

2.3_calugarTot Dumnezeu ne luminează în aprecierea celor ce sunt cu adevărat hrănitoare sufletului nostrum. De exemplu astăzi oamenii merg la lucru zi de zi, într-un loc fix pe termen lung, de acolo primesc un venit fix ce este planificat în prealabil pentru cele necesare, ersonale sau dacă avem rude pe lângă noi: și familiei.
Când cineva cere ajutor te gândești că este venitul tău și îți trebuie tot, căci de la un salariu la celălalt nu îți rămâne plus ca să poți spune că nu rămâi în gol dacă faci milostenie. Și deci nu faci, păstrându-i pentru tine și găsindu-ți scuză că tu nu ai mult venit și să dea alții ce câștigă mai mulți bani pe lună. Da, foarte adevărat, că unii câștigă mai mult, și poate că nu dau, sau poate dau, nu avem de unde să știm, mai cu seamă că faptele bune nu au nevoie de publicitate când se fac, ci ele trebuie să rămână o taină, între Domnul și tine și cel ajutat, ca păcatul numit mândrie să-ți anuleze întreaga faptă.
Îmi permit să vă dau o idée aplicată pe propria-mi persoană: să punem într-un buzunărel mai mic o hartie de un leu, o monedă de 50 de bani, cu gândul că acestea le vom da milostenie unui nevoiaș, în caz că ne vor rămâne până la următorul salariu – deci nu a fost nevoie să le luăm de acolo pentru noi. Și Domnul să ne ajute să nu îi luăm de acolo pentru noi, ca idea bună de a face milostenie să devină faptă. Vă vorbesc din experiență. Astfel am observat că mai mulți lei pe lună mi-au rămas în buzunărel, pe care i-am împățit în drumul spre locul de muncă cui mi-a ieșit în cale.
Era bogatul și băbuța, și bogatul a dat foarte mult pentru mântuire, iar băbuța nu avea decât un ban pe care l-a dat fără a se gândi la ziua de mâine că nu i-a mai rămas nimic. A primit mântuirea, iar bogatul a întrebat de ce aceasta a primit mântuirea pe atât puțin oferit. Explicația a fost că ea a dat tot ce a avut lăsându-se cu totul în grija Domnului, iar bogatul mai avea și pentru mâine și poimâine. Așa că fiecare după cât poate oferă,. Dar numai dacă oferi aproapelui nevoiaș ajutor, vei primi mântuirea. Căci domnul te-a lăsat să te îngrijești de sufletul tău nu de trupul tău – să-ți cumperi diverse numai pentru traiul de zi cu zi, ci pentru a te îngriji de sufletul tău prin fapte calde , după puteri, celui apropiat ce are nevoie și îți cere. Domnul vede dacă ai și nu dai. Iar dacă nu dai și păstrezi pentru sine nu primești mântuire. Ar fi prea puțin ca Domnul să ne lase pe lumea asta numai pentru a exista: serviciul, venit, hrane, necesare. Este prea puțin, nu are cum ca asta să fie toată misiunea noastră pe acest pământ. Dacă chiar nu ai un leu, poate ai un măr sau un biscuit, sau jumătate de covrig.. Domnul te va atinge cu har și te va face să nu simți foamea după ce ai oferit cuiva jumătate din covrigul tău, o spun din experiență. Nu numai că nu-ți va fi foame, dar vei fi și copleșit de fericire văzând mulțumirea cu care nevoiașul primește, zâmbește și te binecuvântează. Prin ei …ne facem mântuirea: fapte bune …sau fapte rele și o pierdem. Ei obțin împărăția cerurilor prin mâna întinsă către noi…iar noi după FAPTĂ.

Acest articol a fost publicat în CREDINTA și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s