Despre Ingrijirea Sufletului

Când și cum începi îngrijirea sufletului? Când conștientizezi că sufletul este dat de Domnul și acesta are oarece așteptări la tine să faci ceva mai special cu viața ta, pe care ți-a dat-o, lăsându-ți impresia că este de ajuns să o trăiești cât mai bine cât mai frumos. Întru trup afli că e bine și frumos, dar să nu faci rău în jur. Apoi mai afli că pe lângă toate acestea, trebuie să faci și bine, dar nu bine ție, ci celor de lângă tine, a proapelui tău, nevoiași de multe ori. Căci Domnul ne pune alături oameni cu diferite nevoi, ori ni scoate în drumul nostru, ori la muncă, iar noi trebuie să nu fim indiferenți la nevoile lor. Să îi ajuți, mai cu seamă să te lași pe tine pentru ei. Acest lucru este foarte greu. Să te lași pe tine, nevoile tale, pentru a ajuta cu ființa ta, trupul tău, banii tăi, pe aproapele tău. O încercare grea; putem spune, dar dacă conștientizăm că astfel, numai astfel primești mântuirea, curățindu-ți sufletul asemeni lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, și se pare o plăcută ocazie pentru a dovedi Domnului smerenia și iubirea ta. Ce a făcut Domnul Iisus Hristos pentru sine? Nimic pentru sine. În schimb, oricine îi cerea ajutorul, sfatul, vreo minune, vreo vindecare, se oferea cu totul tuturor. El nu exista pentru sine ci pentru noi toți. Iar El apoi ne cere să fim asemenea Lui dacă vrem să fim alături Lor în ceruri. Vrem asta, desigur. Cine ar vrea altceva? Admirăm și ne minunăm de bunătatea Lui și simplitatea de a se oferi, iar El a bătătorit drumul anevoios înaintea noastră luând asupra Lui tot ce a fost mai greu, nouă nu ne-a rămas decât să fim buni unii cu ceilalți. Buni, ajutători și nu răzbunători în caz că vreun aproape ne necăjește. Totodată nici să judecăm pe cel de lângă noi, înainte de a încerca a îl îndrepta, lumina, ajuta, în caz că avem cum să explicăm, să arătăm, să dovedim. Căci Domnul nostru aude rugăciunile noastre în care cerem ajutor, sprijin, iertare…asta vrem noi de la El, deși Îl găsim în putere, în măsură să ne judece, doar e Dumnezeu! Dacă nu El, atunci cine?! Dar noi judecăm pe mama, tata, fratele, bunica, soția, aproapele…dar dacă așa cum îi judecăm noi pe ei, ne-ar judeca și Domnul la momentul când greșim? A da un sfat, a atrage atenția cu vorbă bună că nu este bine…este perfect în regulă…dar nu să-l certăm sau să-l judecăm în gând sau cu alt aproape. Nu suntem în măsură să judecăm acțiunile nimănui, chiar și dacă sunt direct către noi. Dacă există o zi, ziua judecății, unde unul singur se va ocupa de asta, noi cine ne credem să o facem azi și, aici…aceasta numindu-se iubire de sine. Te iubești prea mult pe sine și te aperi, certând și judecând. Păcatele constau în mai multe stări ale omului total greșite ce ne murdăresc sufletul, iar Domnul iubește sufletele noastre, El curate ni le-a dat și atât de mult iubește El omul, încât compensează cu multe daruri, dacă își păstrează sufletul curat sau se străduiește cu sine să îl aducă în curățenie.

Acest articol a fost publicat în CREDINTA și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s