Dreptatea lui Dumnezeu și dreptatea oamenilor

Ne-am întrebat poate dacă ceea ce credem noi că este bine, că este drept, crede oare și Domnul a fi astfel? Orbirea, lipsa înțelepciunii sau plăcerea lumească însoțită de vicii și de statornicii în cele lumești, trupești, ne-a făcut să ocolim răspunsul. Dreptatea am considerat că se află la noi, și dacă în adâncul sufletului nostru vreodată, cumva, striga anemic vocea pură, înțeleaptă a ne opri din păcat, ne spuneam că Dumnezeu ne-a dat această viață să ne-o trăim și să ne veselim să ne simțim bine.
Veselie întru păcat? …Asta este viața altcuiva. În acel moment decizia ne cam aparține, iar ceea ce urmează să facem ne va trage în păcat, care păcatul va trage după el alt păcat, târându-ne prin noroi și crezându-ne fericiți – poate pe moment… – iar bucuria va fi reală numai a celui rău, în realitate, a voastră va fi o amăgire, care…va cere trezirea noastră într-o zi…pentru că Domnul nostru nu ne vrea în iad, ci vrea mântuirea noastră. Dar greu va fi să ne târâm afară din noroiul unde singuri ne-am băgat demult…și o armă a celui rău este că cele rele crează mare dependență și când dorești să le lași, să te cureți de ele, murdăritul tău suflet și mizerul trup le cere înapoi, cu disperare. Acolo este lupta, unde rugăciunea către Domnul cere îndurare și ajutor pentru putere. Mulți dintre noi rămân la acest nivel, de stagnare în păcat…ca și cum ar fi cumva la granița dintre rău și bine, deși murdari cu totul în rău, dar cu regrete și dorință de bine. Să cerem Domnului luminare pentru toți să nu ne lase să alegem plăcerile cele lumești, trupești, aducătoare de păcate, vicii și dependențe, iar dacă totuși s-a întâmplat…și se întâmplă mai mult decât nu se întâmplă…căci numai așa câștigi mântuirea, trecând înainte prin păcat, noroi și regrete… – să ne ajute Domnul să ne ridicăm și să ne spălăm cu fiecare zi pe care o trăim în Numele Domnului, cu bucuria în suflet că Te-a primit la El în grădină, căci Raiul este al celor ce îl încep încă aici pe pământ, adică trăind curat în rugăciune. Să nu ne lăsăm până târziu, că nu știe nimeni numărul zilelor rămase în balanță cu greutatea păcatelor săvârșite.

Acest articol a fost publicat în CREDINTA și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s