Dumnezeu si omul

Când Dumnezeu a creat lumea, posibilitatea trăirii vieții, credința și rugăciunea făceau parte din existență, omul comunica cu Dumnezeu la modul real și totul mergea conform cursului conceput. Rugăciunea omului către Dumnezeu făcea posibil orice spre împlinire, Domnul lăsând loc de imperfecțiuni pentru ca omul să le observe și să se simtă puternic în a cere prin rugăciune ceea ce părea evident. Omul nu avea nici un motiv să se simtă rușinat față de Creatorul lui, Adam deci cerând văzându-și singurătatea, o ființă asemenea lui, pentru conviețuire. Clar, acest aspect era în vedere de realizat pentru că Dumnezeu dorește întemeierea de familii creștine, naștere de prunci, numai că dorea să arate prin această ocazie că cererea, rugăciunea omului, pentru El este importantă și de împlinit. Dumnezeu ne-a creat creștini și curați, fără de păcat și nu iubește fără a se supăra pe faptele noastre într-atât încât noi, cei creați, să nu mai putem primi iertarea și o altă șansă la finisarea sufletului nostru, ocupându-ne mai mult din timpul nostru de cele creștine, decât de cele lumești aduse de păcat în sine.

Acest articol a fost publicat în CREDINTA și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s