Cum sa ne imbunatatim relatiile cu parintii

url_0

Părinții imprimă copiilor de mici, autoritatea, acțiunea de a face totul bine, a nu greși, a fi politicos, a nu vorbi urât, iar copilul asociază cererile părinților cu exigența, cu pedepsirea, cu dojeneala și atunci aleg să se ascundă când întreprind orice acțiune, temându-se de reacția părinților la vederea faptelor făcute de cei mici. Astfel se întrerupe, sau încetează de a se dezvolta indispensabila comunicare între generații.

  Se pare că în menirea ființei umane a fost lăsat să facă greșeli de unde să rezulte dezamăgire, durere, vină, rușine îmbrățișate de experiența ce trebuie să provină din orice acțiune umană făcută, care deopotrivă, în orice minte rațională, fie ea chiar și a unui copil, aduce soluții de a împiedica întâmplarea nefavorabilă să revină.

  Copii preferă să se ascundă față de autoritarii părinți, și povestesc celor de seama lor sau celor blânzi, asemenea bunicilor de multe ori, cele făcute.

  Specialiștii au analizat situația de-a lungul timpului și s-a ajuns la concluzia că situația din copilărie influențează personalitatea oricărui copil, care posibil să fi putut fi altfel – în bine – dacă în familie, cei dragi ar fi știut, sau putut să îl ajute în creștere, în acumularea de informații ce erau vitale în dezvoltarea copilului. O relație bună cu părinții, ca la carte, poate asigura un destin bun atât pentru copil, cât și pentru părinți, pentru că sub ochii lor, ai părinților, copilul se va ridica, va înflori printre ceilalți, făcându-și părinții fericiți. Sentimentul acesta merită orice sacrificiu, mai cu seamă că sacrificiul ține de stăpânirea de sine: calm, blândețe, echilibru…și firește, să nu uiți cum este copilăria. Părinții s-au maturizat de mult, iar copilul trebuie să își ajute părinții să-și amintească cum este să fii copil.

  Toți am fost copii și am făcut și rele și bune, iar de la copiii noștri dorim perfecțiune …și cu un ochi spre părinții noștri observăm că perfecțiune totală nu există nici la 60 de ani. Perfecțiunea se câștigă din experiență și din conștientizarea faptelor și încercarea de a găsi soluții pentru a nu mai ajunge în situația neplăcută. Iar ane numai din experiență, fie bună, fie rea. Dar cum să cântărim binele, necunoscând înainte cum arată și răul? Cum să înțelegi de ce trebuie să te oprești, neștiind cum este ceea ce urma? 

Acest articol a fost publicat în CREDINTA și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s