Scrisoare de pe navă. Partea 1. Plecarea

Masca mea se depărtează pe zi ce trece din ce în ce mai mult de lumina vieții reale.
Lordul luminii a început să mă ignore. Simt că am început să cad într-un puț nesfârșit.
Picioarele mele nu mai simt foarte bine pământul ce se află sub ele.
Îmi imaginez, îmi închipui tot felul de finaluri. Mă gândesc că, departe fiind de lumină, voi ajunge un prizonier în temnițele spațioase ale întunericului.
Dar de ce se întâmplă toate acestea? Probabil că neglijența față de detalii mă pedepsește. Nu vreau să fiu sclavul vieții cotidiene, dar se pare că va trebui să mă leg singur în lanțurile ei. Masca mă ajută să nu par descumpănit, mă ajută să par imperturbabil. Dar oare este real ceea ce cred, ce văd, ce simt?(…)
Mă gândesc să plec de pe Lumea Unu și să mă îndrept spre Lumea Cinci.
Nu știu de ce simt că trebuie să plec acolo!?
M-am îmbarcat pe navă. Nu știu cum va fi acolo; dar sper că va fi bine. Mă gândesc la o cu totul altă lume decât aceasta. Aș vrea ca acolo, fără mască, să nu mai fiu invizibil cum sunt aici.
Dar doar speranțele și bănuielile mă conduc acum.
Aștept să ajung acolo; va dura mult, jumătate de an sau poate chiar un an lumină.(…)

Acest articol a fost publicat în Serii proza scurta și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s