Omul cu două fețe

Uneori poate suntem așa de furioși pe o anumită persoană încât am vrea ca aceasta să dispară de pe fața pământului pentru totdeauna, am vrea ca acelei persoane să i se întâmple cele mai rele lucruri posibile. Dar cu toate acestea nu facem absolut nimic din ceea ce ne imaginăm. De ce? Pentru că viața socială are reguli și limite. Și pe lângă viața socială mai există și religia. La urma urmei nu facem nimic, înghițim în sec și mergem mai departe.(…)
Acum să vă depăn o poveste mai puțin obișnuită. Este povestea vieții unui om ce nu se cunoștea îndeajuns pe sine, dar îi cunoștea și îi înțelegea pe cei din jur. Avea prieteni, dar și mulți dușmani. Dar el nu vedea astfel lucrurile, nu le dădea importanță. Numele lui era Darius. Provenea dintr-o familie destul de înstărită, avea studii multe și nu ducea lipsă de nimic. Locuia în centrul unei localități liniștite într-o casă cu două nivele.
De pe la vârsta de zece ani începuse să sufere de somnambulism, se pare că ceva se întâmplase. Dar nimic deosebit nu se întâmplase, mergea doar prin casă, nu mai departe.(…)
Totul a fost bine până într-o noapte când, părinții lui trebuiau să se întoarcă dintr-o minivacanță. El îi așteptă cât îi așteptă, iar apoi văzând că ei nu vin se așeză în pat și adormi. După vreo oră se auzi un sunet asurzitor. Coborâ repede, afară erau două mașini ce se loviseră oribil, una dintre ele era cea a părinților lui. Se grăbi să ajungă la mașină să încerce să îi salveze, dar era prea târziu, ambii erau plini de sânge, cu ochii deschiși. Deodată tatăl lui mai rosti câteva cuvinte apoi își dădu ultima suflare.(…)
A doua zi se trezi, ieși afară din casă. Pe stradă era o mașină vandalizată, iar pe jos erau urme de sânge. Alergă repede spre mașină. În masină nu era nimeni. Tapiseria mașinii nu avea nici o urmă de sânge. Nu înțelegea. De unde erau acele pete. În cele din urmă se gândi să se uite dacă mai există astfel de urme. Se gândi foarte bine. Văzu că petele de sânge duceau către o casă vecină. Dar la un moment dat traseul se opri, petele de sânge se opriră. Era pe peluza unei case. Nu înțelegea absolut nimic.
Se dădu bătut, și se îndreptă spre casa lui. Reveni la viața lui cotidiană, dădu uitării evenimentele de mai devreme. Ieși cu prietenii. Văzu cum mașina din stradă fu ridicată și dusă departe.(…)
Urcă repede, se uită atent prin casă. Nu observă nimic ieșit din comun. Se gândi să se urce și în podul casei. Ajunse, se uită prin jur, nu găsi nimic. Verifică toate debaralele, găsi doar un cuțit ce era foarte curat. Coborî în subsol. Acolo era o dezordine îngrozitoare, el nu mai intrase acolo de foarte mulți ani. Se uită prin jur, la un moment dat rămase cu privirea ațintită spre o masă ce se afla într-un colț, era aprinsă și o lampă acolo. Ajunse lângă acea masă, fu îngrozit de ceea ce văzu.(…)
După ani de zile în care evenimentele sângeroase se repetau hotărî să se mute în altă localitate. Dar ”plăcerea roșie” a continuat.
Și așa Darius ajunse la capătul zilelor fără ca această problemă să își găsească rezolvarea.

Acest articol a fost publicat în proza scurta și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s