1.Prima zi de după moarte

Afară este o zi frumoasă de iarnă, fulgi argintii cad ușor pe pământul înghețat. Este frig, dar asta nu împiedică pe nimeni să nu iasă din casă și să se plimbe sub razele strălucitoare ale acestui soare rece.(…)
Aștept ca semaforul să arate culoarea verde pentru a putea trece. A apărut culoarea verde, încep să traversez. Strada aceasta fiind cea principală este destul de lată, așa că nu o poți traversa încet. În timp ce traversez mă uit în direcția de unde vin mașinile. Deodată ceva ciudat mi se întâmplă. Privirea începe a mi se cufunda în nori de ceață. Ceața devine tot mai densă, nu mai disting nimic. Nu îmi mai dau seama nici măcar unde trebuie să mă îndrept. Nu mai îmi simt nici picioarele ca fiind pe pământ. În fața ochilor mei acum am doar întunericul absolut. Simțurile parcă au dispărut. Poate mi s-a făcut rău și am leșinat. Dar unde am leșinat?(…)
Merg și tot merg. Ajung prin dreptul unui cimitir. Mă gândesc de ce trec pe aici. Cele două persoane intră în cimitir. Le urmez. Acolo este o înmormântare. Mă apropii, vreau să văd cine este cel dispărut. Nu am noroc, nu pot trece de oameni, apoi se aude cum sicriul a fost închis. Ies grăbit din cimitir. Am impresia că am luat-o razna, îmi vin în minte numai gânduri nebunești. Cum aș fi putut fiu eu acela din sicriu? Eu sunt aici. Nu aș putea fi în două locuri în același timp.(…)
Ajung în intersecția unde pare a se fi întâmplat ceva. Acolo nu găsesc nici un indiciu. Aș vrea să găsesc locul unde am căzut…dacă am căzut. Timpul trece iar eu nu găsesc nimic ce ar putea să mă lămurească. Mă uit peste tot, mă uit pe trecerea de pietoni…nimic.(…)
Afară era deja seară când am descoperit indiciile. Alerg spre cimitir, ajung acolo. Intru și mă îndrept exact spre locul unde era îngropat acel cineva. Mă apropii îngrozit de mormânt. Mă opresc înainte de a ajunge aproape el. Îmi dau seama că pe acele persoane, ce le urmasem până aici la cimitir, le mai văzusem și altădată. (…)
Afară s-a înnoptat. Alerg spre casă. Intru repede, nu mai încui ușa. Mă arunc direct în pat, sperând că dacă voi adormi mă voi trezi a doua zi din acest coșmar.

Acest articol a fost publicat în Serii proza scurta și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 1.Prima zi de după moarte

  1. Ion Mihaela Valentina spune:

    Buna asta , bravo !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s