Unde ești? Capitolul 9. Drumul către tine

Merg pe marginea străzii, nu aud nimic în jurul meu, sunt cufundat foarte adânc în gândurile mele. Mă gândesc foarte mult la tine. Vreau să te întâlnesc cu orice preț, dacă nu acum, atunci voi încerca ani de-a rândul până te voi găsi. Îți promit că vei fi fericită. Cerul îți va zâmbi de fiecare dată când vei ieși din casă. Ziua norii de pe cer se vor îndepărta și calea îți va fi luminată mereu, iar noaptea luna și stelele îți vor lumina calea pentru a fi în siguranță.(…)
Dar totuși simt că am mai fost cândva pe aici.(…)
Merg și tot merg, picioarele parcă îmi sunt de plumb, văd o bancă. Mă opresc și mă așez, stau puțin. Mă uit spre drumul pe care îl voi continua. Îmi pare rău, dar trebuia să stau puțin să îmi odihnesc picioarele, căci am trecut prin multe.
Mă ridic și continui traseul început. Totul îmi pare din ce în ce mai cunoscut, dar nu îmi pot explica de ce. Oare de ce? Cine sunt? Sunt prea multe lucruri ce mi se par familiare, dar nu îmi pot explica. Unde s-au tăiat părți din filmul vieții mele. Undeva ceva s-a întâmplat. Este frig afară așa că îmi îndes mâinile adânc în buzunare. Nu pot să cred, am găsit ceva în unul din buzunare, este o hârtie pe care scrie mai multe cuvinte, sunt puțin șterse. Se pare că aceasta este o parte dintr-un bilet ce a fost rupt. Oare de ce? Oare a fost rupt de către mine?(…)
Pe bucata de hârtie sunt scrise mai multe litere împrăștiate, doar câteva sunt mai apropiate:”DE”,”IU”,”MEA”,”BI”, ”NY”,”REA”,”ORA”,”NOUA”,”R”, ”COLT”.(…)
Întorc hârtia, pe spate scrie o adresă, o zi și o oră. Este aceeași adresă spre care mă îndrept. Încep să mă simt mai bine, dar brusc gândul ce frământase până atunci iar nu îmi dă pace. Acel gând este foarte stresant, nu vreau să cred în ceea ce spune el.(…)
În fața mea, la vreo sută de metri se află străduța mea, știu asta datorită reperelor. Grăbesc pasul într-acolo. Văd clădirea cu intrarea pe colț de la capătul străzii. Ajung acolo, mă uit în dreapta…nimeni. Mă uit în stânga…este ea.
– În sfârșit ai ajuns! Spuse ea îmbrățișându-mă. Te aștept de aproape o oră! Dar te-am așteptat pentru că te iubesc prea mult, și știu că și tu mă iubești! Spunea ea uitându-se la mine.
– Nu îți dai seama cât de dor mi-a fost de tine, iubirea mea!
– Îmi pot imagina, căci doar te cunosc! Hai mai bine în casă, că este cam frig afară!

Acest articol a fost publicat în Serii proza scurta și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s