Vocea

Este dimineața, mă ridic din pat, am ochii mai mult închiși decât deschiși. Sunt încă adormit. Mă îndrept spre baie pentru a-mi uda fața cu apă rece. ”Ieși afară și ia ziarul de pe peluză!” îmi spune o voce. Dar nu văd pe nimeni pe lângă mine. ”Du-te acum, vei găsi ceea ce cauți!”. Ies afară, nu știam că locuiesc într-o suburbia, nu știam că am peluză. Văd și ziarul ce stă neclintit pe peluza mea, era cât pe ce să fie udat de stropitorile ce mențin iarba verde. Când mă aplec să îl iau simt că lângă mine mai a apărut cineva, îmi ridic privirea. Este o fată, nu o cunosc, sau poate da, nu știu prea multe despre ea, dar poate știam. Ea mă salută. ”Bună, vecine!”. Nu pare a vrea ceva special de la mine. ”Bună, dragă vecină!”. ”Nu ai vrea să ieșim la o plimbare?”, spuse ea. ”Sunt de accord, nu văd cum aș putea refuza!”. Ea zâmbi. Așa că ne-am dus să ne plimbăm.
Plimbarea a durat cam vreo trei ore, am vorbit despre multe lucruri de care nu aș fi crezut că voi vorbi cu cineva vreodată. Ea era în continuare foarte zâmbitoare, ceea ce mă făcea să fiu și eu la fel, mă făcea să fiu plin de energie. Plimbarea aproape se terminase, mai aveam puțin și ajungeam acasă. Pe fața ei am văzut ceva nou, ceva ce m-a tulburat, ceva ce a părut că a năruit tot ce construisem în acea zi. Am văzut pe fața ei o urmă de dezgust. Se pare că undeva am greșit. Voi încerca să îndrept asta în zilele următoare.
Pe seară când aproape că adormisem și aud…”Ai greșit! Trebuia să îți măsori cuvintele! Ai vorbit mult și aiurea! Ai plictisit-o!”. Deschid ochii, aprind lumina, mă uit prin toată casa, darn u am găsit pe nimeni. ”Cine ești? De ce tot vii pe aici?”. Se pare că încep să par nebun. ”Eu am venit aici să te ajut, știu că ești tulburat de probleme, eu am venit aici pentru ați liniști apele, pentru a alunga vântul și a înlătura gerul!” spuse vocea. ”Dar cine ești?”. Dar vocea nu mai răspunse.
A doua zi mă trezesc de dimineața cu gândul de îndrepta ce am stricat în ziua precedentă. Dar chiar când îmi spălam fața, am auzit vocea spunând: ”Ieși acum afară și vei vedea că ai greșit ieri rău de tot, nu te-ai putut stăpâni!”. Am ieșit repede afară. Am o stare de mâhnire deplină. O văd pe fata cu care mă plimbasem că se mută. Și mai rău de atât, nu aruncă nici măcar o privire spre mine. Da, se pare că știu să nărui tot, mă pricep foarte bine. Toată ziua am stat în casă. Nu am mâncat, nu mai simțeam nimic altceva decât furia față de propria persoană. Când țineam ochii închiși am auzit iarăși vocea. ”Nu trebuie să fii furios pe tine, nu rezolvi nimic fîind așa. Mai bine ai încerca să faci ceva pentru a o reîntîlni, dacă chiar te-ai îndrăgostit de ea!”. Așa voi face. Dar încotro să pornesc?
Mă îmbrac mai de oraș și aleg o direcție și încep să merg pe jos de nebun, sperând că poate ajung unde trebuie. Am mers deja câteva sute de metri și nimic. Merg și tot merg, am mers deja vreo doi kilometric, nu știu unde mă aflu, picioarele se pare că nu mai vor să înainteze. Îmi este și sete. Trebuie să mai înaintez puțin, mai în față văd o cișmea. Mă opresc lângă ea, mă aplec să beau apă. Deodată cineva se pare că mă impinge. ”Stai să beau și eu apă, și după te las și pe tine, am mers mult și îmi este foarte sete. Mă uit la persoana de lângă mine. Este ea, aceeași fată cu care m-am plimbat. În șoaptă vocea mi-a spus ”Să nu dai greș și de data aceasta!”.
Am vorbit cu ea, dar nu ca prima dată, am vorbit mai puțin, am lăsat-o mai mult pe ea să vorbească. Zâmbetul ei a părut mult mai sincer, mult mai dătător de speranță ca prima dată. După trei ore drumurile ni s-au separat. Nu mai țin minte că s-ar mai fi întâmplat ceva în acea zi.
A doua zi mă trezesc tot de dimineața, ochii îmi sunt larg deschiși, mă simt plin de energie. Ies afară, nu știu din ce motiv. Afară este ea. Se pare că ce s-a întâmplat a fost doar un vis. Ziarul este pe peluză, mă duc să îl iau. Dar nu mai prefer plimbarea, așa că am stat la o cafea, și am vorbit…nu prea mult.
La un moment dat, vocea mi-a mai spus ceva, în șoaptă:”Bravo, ai trecut testul!”(…)

Acest articol a fost publicat în proza scurta și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s