George la curtea împăratului – full version

A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar mai fi povestit, un tărâm pe cât de ciudat…pe atât era de frumos și îmbelșugat, nu lipsea nimic nimănui. Ba da, totuși locuitorilor le lipsea ceva, zâmbetul, ei nu mai știau ce înseamnă să fii fericit, asta din cauza faptului că se obișnuiseră să aibă tot. Totul era o rutină ce nu dădea niște roade noi, era pur și simplu plictisitor.
Pentru a rezolva problema, Împăratul Verde încerca să aducă tot felul de comici ai împărăției la palat. Și pe aceștia îi scotea în fața mulțimii pentru a le demonstra harul, pe care considerau că îl au, de a face lumea să râdă. Dar după glumele primilor doi nimeni din mulțime nu schița vreo urmă de zâmbet. O parte din mulțime începu să plece. Mai urmară încă vreo trei comici, același rezultat, lumea era tot plictisită.
Împăratul se tot gândea de unde să mai aducă pe cineva ce ar putea să rezolve problema. Cineva din afară. Căci epuizase puținii comici ai locului.

În același timp, în altă lume, un tânăr reușea să facă lumea să râdă cu mare ușurință. Aici era o lume total altfel față de cea în care se afla Împăratul Verde.
Într-o zi tânărul, pe numele lui George, mergea împreună cu prietenii lui la un club unde avea de susținut un nou show.
– Ai auzit de ultimul comediant care a apărut peste hotare? Spuse George.
– Nu!spuse prietenul lui George.
– Bine, nu-i nimic, ceea ce e tare sunt glumele lui!
– Despre sunt glumele lui?
– Are multe glume legate de limbile vorbite în diferite țări și glume legate de mimică și gestică!
– Aaa, stai puțin, da l-am văzut, am ascultat câteva din glumele lui! Vrei să te inspiri puțin de la el?!
– Da! Dar le voi adapta la contextul nostru!
– Mult noroc, ce să zic!
Și își continuară mersul. Deodată din spatele lor apărură doi câini.
– George, hai să fugit, că ăștia sigur vor să ne composteze puțintel!
– Nu prea le am cu alergatul, dar o să încerc să îi amețesc, o să merg în zig-zag!
– Ar fi și asta o idee, dar mai bine găsim ceva unde să ne ascundem, ceva mai la înălțime.
– Ok!
Fugeau ei și tot fugeau. Prietenul lui George rămase mai în urme. George îl văzuse când se aruncase peste un gard. Când întoarse fața spre drum văzu o groapă imensă în fața sa, dar din cauză că alerga foarte repede nu mai se putu opri. Căzu în groapă direct cu fața în pământul ud.
– Ce naiba a fost asta! Nu știu să fi văzut o groapă mai mare până acuma! George încă încerca să își îndepărteze noroiul de pe față. Dar stai puțin ce este cu lumina asta, parcă se însera.
În cele din urmă reuși să își îndepărteze tot noroiul de pe față. Ce văzu în fața lui îl lăsă fără glas.
– Cred că m-am lovit la cap și ăsta este un vis! Nu are cumsă fie real!
George se afla acum tot într-o groapă, dar nu mai era înconjurat de clădiri, ci de o întindere imensă de verdeață, iar în zare se zărea o fortăreață, un castel.
– Hai să ne ducem la castel! Nu am vizitat până acum nici un castel! Dar oare cât o costa biletul de intrare?!Întâi să mă văd acolo și văd eu ce fac! Se încuraja el.Este cam aiurea că nu mai am pe nimeni cu mine!
Se ridică și se îndreptă spre castel.
Ajunse la poarta ce mare a castelului, aceasta era deschisă.
– Pare foarte real! Parcă m-am întors în trecut, parcă aș fi într-o lume de poveste! Nimeni nu îmi cere socoteală că am intrat aici! Foarte tare! Dar oamenii ăștia sunt cam triști sau plictisiți!? Au nevoie de cineva care să îi facă să râdă! Au nevoie de mine!
Mai merse puțin, vedea că oamenii se uitau totuși puțin ciudat la el. Observaseră că este străin de aceste locuri.
– Străine, ce te aduce pe aici? Îi spuse un negustor de pe marginea alei principale pe care mergea George.
– Păi, ca să fiu sincer, nici măcar nu știu cum am ajuns aici, nici măcar nu știu unde sunt! Apropo, eu mă numesc George!
George mai stătu puțin și se gândi, și apoi îl întrebă pe acel om.
– Ce film se toarnă aici, cum te cheamă omule?
– Numele meu este Cedric, și nu știu despre ce vorbești? Ce este acela un film?
George se uită la Cedric puțin și îi spuse:
– Ok! O zi bună, Cedric! Spuse George și plecă mai departe. Omul ăsta mă ia peste picior sau este retardat. Nu contează!
La cam o sută de metri în fața lui se afla palatul împăratului. George se uita și nu îi venea să creadă, nimeni nu îl putea lămuri despre locul unde se afla acum și despre care nu știa nimic.
– Dacă este un film, au investit mult în decoruri, totul pare a fi o lume de poveste! Se gândea George cu voce tare. Hai să văd poate mai găsesc pe cineva cu care să mă călăuzească pe aici?!
Se apropia, puțin câte puțin de palat. Deodată o mână îl trase în stânga după o tarabă cu zarzavaturi.
– Omule, nu pari a fi de prin zonă, ești nebun?
– Da, nu sunt de prin zonă, și nu sunt nebun!Dar de ce spui asta?
– Păi te duceai direct spre palat! La palat nu se duce nimeni, doar dacă este chemat de Împărat!
– Ce Împărat? Unde mă aflu? Este o farsă foarte bine făcută, hai încetați!
– Ce tot vorbești acolo? Vezi că nu ești în toate mințile!
– Dar mă poți lămuri și pe mine unde mă aflu! Dar fii sincer!
– Te afli pe tărâmul Împăratului Verde!
– Tu glumești, nu?Am ajuns într-un basm!
– Iar vorbești aiurea! Cred că ai nevoie să te odihnești puțin! Apropo, numele meu este Tudor!
– Eu sunt George! Nu știu de ce, dar numele tău îmi pare cunoscut!
Merse până acasă la Tudor. La cină toată familia acestuia se strânse la masă, și se așeză și George.
– El este George, un nou-venit în tărâmul nostru, are pierderi de memorie!
– Ești bine venit pe la noi! Spuse soția lui Tudor, Ana.
– Mamă, străinul ăsta e haios, are o față amuzantă! Îi spuse Oana, fata lui Tudor, mamei ei.
– Și ce făceai tu în lumea ta din care vii?
– Păi, eu acolo făceam lumea să râdă!
– Ar fi tare dacă ai putea și aici să faci același lucru, dar aici este mult mai greu!
– De ce? Întrebă George.
– Aici noi avem tot ceea ce ne trebuie! Bine, mai puțin fericirea, bucuria, veselia chipului!
– Păi, poți găsi ceva amuzant în multe lucruri! Uite de exemplu, fii atent la felul cum vorbește cineva, la felul cum se mișcă. Sunt multe chestii ce te pot face să râzi. Uite o idee, puteți râde de cei din celelalte tărâmuri, sau dacă nu știți prea multe despe ei, vă imaginați cum ar fi, dar într-un mod cât mai ironic.
– Interesant ce spui tu acolo!
– Uite vă dau un exemplu!
– Ascultăm!
– Oamenii din tărâmul…Ce împărați mai sunt pe lângă voi?
– Roșu, Mov, Negru, Galben! Cam ăștia sunt!
– Oamenii Împăratului Negru au măd……mari, înțelegeți ce vreau să zic!? Și din cauza asta nu pot să alerge, dacă ar alerga s-ar împiedica de….
Toți începură să schițeze un zâmbet.
– Ceea ce spui tu e ceva nou și să știi că se pare că dă roade!
– Cei din tărâmul împăratului Roșu umblă mai mult dezbrăcați! De ce credeți?
– Nu știm, de ce?
– Sunt prea arși de soare și îi ustură pielea așa de tare încât umblă dezbrăcați. Și Împăratul lor este la fel, căci deasta îi spun Împăratul Roșu. Un bărbat nu poate săruta o femeie din același motiv, dar unii o fac și scrâșnesc din dinți, râd de usturimea provocată de contact, pentru că iubirea trece peste orice.
– Hai zi mai departe!
– Împăratul Mov e mai la modă! El a ordonat tuturor locuitorilor să se îmbrace în mov. Asta după ce împăratul a comandat material pentru mai multe veștminte împărătești. Surpriza a fost când i-a venit comanda, a primit numai material de culoare mov și în cantitate foarte mare. Și s-a gândit ca să nu pară a fi îmbrăcat ciudat a ordonat ca cei mai muncitori să primească haine ca el.
– Hai continuă!
– Într-o zi Împăratul Galben se dădu jos de pe tronul lui, coborâ treptele din fața sa. Sala era plină. În fața sa erau câteva fete frumoase. Când el cobora,toți din sală erau cu capetele plecate, una dintre fete își îndreptă privirea către el și îi făcu cu ochiul. Când împăratul a observat gestul fetei s-a împiedicat și a rămas întins pe jos în fața acestor fete. Nimeni nu s-a înfuriat, ci toată lumea a început să râdă, inclusiv împăratul ce se împiedicase în propria mantie și era întins pe jos.
– Este foarte tare ceea poți tu inventa, sau poate chiar spui lucruri adevărate!
– Tot ceea ce am spus, pur și simplu am inventat! Dacă s-a potrivit ceva cu realitatea e pură coincidență!
– Cred că ar fi foarte tare dacă ar auzi și împăratul! Sigur îl vei face să râdă! Și în plus am înregistrat ce ai spus!
– Credeam că nu aveți deastea! Nu prea e legal, trebuia acordul meu!
-Ești la mine acasă, pot face ce vreau! Aici suntem câțiva care știu mai multe! Și ca să știi și tu, și eu am mai călătorit prin timp, și cred că am ajuns în lumea ta!
– Deci înseamnă că mă poți ajuta să mă întorc!?
– Să spunem că da! Dar trebuie mai întâi să ajungi la împărat!
– Ok! Fie cum vrei tu! Batem palma!
– De acord! Voi da înregistrarea unui om al împăratului!
– Faci cum știi! Nu mă bag!
În aceeași zi Tudor înmână unui om al împăratului caseta cu înregistrarea cu glumele lui George.
Mai târziu, Tudor îi spuse lui George:
– Și acum așteptăm! Dar, stai liniștit, răspunsul ar trebui să vină repede!
A doua zi la ușa lui Tudor veni chiar Împăratul Verde.
– Bună ziua, împărate!
– Unde este băiatul?
– Eu sunt, luminăția ta!
– Hai cu mine!
Împăratul venise singur, ieși cu George și se îndreptă spre palat.
– George, termină cu ”luminăția ta” și astfel de vorbe!
– De ce? Doar tu ești împăratul, trebuie să am respect!
– Uită-te mai bine la mine!
– Daniel, tu ești!?
– Da, măi George! Este o poveste lungă! Am ajuns aici acum mai mulți ani, cel puțin așa au părut aici!
– Erai dispărut de două luni în lumea noastră! Dar îți place aici?
– Măi și da, și nu! Tot la noi este mai bine, aici este prea multă monotonie!
– Ok! Hai să mergem la palat! Pregătește-ți glumele că mai târziu chemăm și lumea!
– Bine! O să fie un show pe cinste!
Ajunseră la palat, intrară. George se schimbă cu niște haine specifice locului.
Momentul sosi. Lumea se strânsese. Sala cea mare era acum plină cu scaune și mese. Era mare eveniment. George își făcu apariția. Începu.
– A fost odată ca niciodată un …
Și tot făcea glume pe seama celorlalți împărați.
-…și el se împiedică și în cădere se prinse de rochia împărătesei…aceasta rămase în desuuri…toată lumea bufni în râs…împărăteasa nu mai putea de rușine…
Și tot continuă așa până seara târziu. În cele din urmă se termină show-ul.
– Nu am râs așa de mult niciodată! Îi spuse un localnic.
– Ai fost fenomenal! Îi spuse Tudor.
– Sunt complet de acord! Spuse și Împăratul. Dar acum cam am vrea să ne întoarcem în timpul nostru!
– Te cunoști cu împăratul? Îl întrebă Tudor pe George.
– Este un prieten deal meu care dispăruse de mai demult fără urmă!
– Interesant, foarte interesant! Și cine va rămâne împărat aici?
– Tu! Îi spuse împăratul.
– Nu cred că pot!
– Trebuie! Ești singurul care a reușit să îl aducă pe omul ăsta la mine! Și astfel mi-am dat seama că locul meu nu este aici1
– Am un fel de mașină a timpului!
– De ce zici ”un fel”?
– Pentru că nu este o mașină, ci este un tunel!
– Hai să mergem într-acolo!
Și ieșiră din incinta fortăreței și ajunseră în apropiere de locul unde se trezise George pe acest tărâm.
– Ce tare! Aici m-am trezit eu în tărâmul vostru!
Și la câțiva metri se opriră, Tudor le spuse:
– Acesta este tunelul! Și le arătă în spatele lor. Trebuie să vă suiți în minivagonul ăsta! Luați și căștile astea de protecție! La revedere băieți!
– La revedere, și mulțumesc mult, Tudor! Spuse George.
– Deasemenea! La revedere și domnie lungă!
Și minivagonul se afundă în întuneric. Cei doi încercau să vorbească.
– Și că atunci era o groapă mare în care ai căzut?!
– Da, așa era! Hai că încep să nu te mai aud, sunetul este asurzitor!
Minivagonul prinse o viteză foarte mare. În cele din urmă în fața lor se vedea o lumină.
– Ce se vede în față?
– Sper că nu este ceea ce cred! Că sunetul ăla de apă mă sperie!
Începură țipe și în același timp se țineau strâns de vagonet, chiar se ghemuiseră în el.
Vagonetul tot mergea.

VA URMA

Acest articol a fost publicat în proza scurta și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s