Paradisul de atunci a dispărut

Norii de praf
au acoperit
vechiul cer senin,
totul este mai întunecat,
şi nici măcar o rază
nu a mai ajuns,
aici,
pe acest pământ.

Furtuna de nisip
ce a izbucnit acum
în oaza de verdeaţă
a unui imens deşert de gheaţă
a distrus totul
şi a sufocat lumina
cu o neagră ceaţă.

Devastatoare cutremure
au început din senin
în paradisul liniştit,
ce părea de neclintit,
şi au distrus
podul cel mai mare,
cel de piatră
ce lega strâns
cerul de pământ.

Marea limpede de azur
s-a tulburat
şi s-a colorat
într-un roşu impur,
ucigaşele himere
şi-au adus aici
victimele.

Pădurea verde,
plină de viaţă,
s-a uscat
atunci când a apărut
o veninoasă viperă
şi după ea,
o ucigaşă himeră,
şi totul a devenit
uscat, lipsit de viaţă.

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s