Negru, rece, trist

Cerul tot se înnegri,
Animalele începură să piară,
Iarba verde se rări,
Parcă am fi ca prima oară.

Negru, sumbru este totul,
Veselia s-a uitat,
Totul este rece ca mortul,
Şi noi de…noi ne-am depărtat.

Negru gând din negre vremuri
Te cuprinde când nu doreşti,
Şi te fac să tremuri,
Nereuşind să mai zâmbeşti.

Totul este negru, rece, trist,
Parcă toţi ne-am transformat,
Într-un negru Anticrist,
Ce credinţa a sfărâmat.

Totu-i negru, trist şi rece,
Toţi ne îndreptăm puţin câte puţin,
Spre un întunecat viitor, care ne trece
Prin râuri de venin.

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s