Gladiator

Am căzut într-o groapă cu fiare
Vreau să zbier,
Dar o voce amăgitoare
Mă face să tac şi să rămân prizonier
În temniţa cu multe cadavre
Încerc să fiu de fier,
Dar o lumină ameţitoare
Mă face să văd oameni-înger
Uitându-mă spre zările albastre.

Mă gândesc cu-nfrigurare,
Văd o creatură flăcări azvârlind,
O durere apăsătoare
O simt în corpul meu tremurând
Acea fiară este îngrozitoare
E un animal sălbatic şi flămând,
Pot să o înfrunt eu oare?
Parcă văd viaţa mea de un fir atârnând
Aş vrea să fie doar o simplă închipuire,
Dar fiara aleargă spre mine pârjolind
Câmpul de confruntare,
Parcă văd Iadul arzând,
Fac o ultimă strigare:
– Lăsaţi-mă să mă rog îngenunchiind
Şi după, fiara poate să mă spulbere,
Ca şi cum nu am existat nicicând
Să ştiu că am să dispar întru mântuire
Domnului meu rugând.

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s