Călătorie

Cum am deschis ochii, am rămas surprins, chiar şocat, în faţa ochilor mei s-a arătat o lume necunoscută, mult mai tristă şi lipsită de viaţă.
Fac vreo doi paşi şi mă opresc, mă uit în jur, îmi dau seama că sunt la marginea unui oraş neîngrijit, sau aparent aflat în paragină, în care oamenii locuiesc în condiţii greu de imaginat pe care aceştia le acceptă, şi acest lucru est foarte trist.
De la marginea acestui oraş mă îndrept spre centrul acestuia. Văd indivizi ce nu ţin la felul cum arată, aspectul fizic nu mai contează, nu îi interesează reacţiile celorlalţi la comportamentul lor, la ceea ce ei spun…aceşti indivizi nu aşteaptă răspunsuri, sunt indiferenţi la ceea ce spun şi ce fac ceilalţi. Aceştia se uită la mine foarte ciudat, se poate citi pe faţa lor un semn de uimire la vederea mea…(…)
La o masă erau doi tineri ce beau câte o bere, aceştia se uitau la fata ce servea, parcă o analizau, o scanau din cap până în picioare. I-am auzit spunând :
– Frate, tu vezi ce bine arată gagica aia care ne-a servit!spune unul dintre ei.
– Da, frate, gagica asta arată bestial, fenomenal…nu îmi găsesc cuvintele! Răspunde celălalt.
Astea erau câteva replici ce mi-au rămas în minte. După ce am auzit acestea când a venit iar fata să mai servească m-am uitat şi eu mai bine la ea, nu mi s-a părut că ar fi extraordinar de frumoasă, cum spuneau cei doi tineri…Sincer, mie, fata mi se părea cel mult o fată normală, cu nimic ieşit din comun.Dar asta este problema, de cele mai multe ori, la bărbaţi, „gândesc” hormonii, instinctele primare.(…)
Încă nu îmi pot explica în ce lume sunt, în ce lume am fost „aruncat”. Oare este o lume paralelă cu lumea mea, sau este chiar viitorul sumbru al lumii mele, astea or fi ultimele clipele de dinaintea sfârşitului acestei lumi?!
Nici nu vreau să mă gândesc ce era acea urmă de sânge ce ducea în întuneric. Şi mai înspăimântător este faptul că timpul trece foarte greu, afară este din ce în ce mai întuneric şi se întâmplă evenimente din ce în ce mai ciudate, mai stranii.(…)
Tot fugind am ajuns la o casă, am bătut la uşă. Mi-a răspuns un domn bătrân şi foarte amabil. M-a poftit în casă şi mi-a spus:
– Fă-te comod, tinere! Văd că nu eşti de prin zonă! Văd că eşti obosit. O să îi spun soţiei mele să îţi facă ceva de mâncare!
– Doar dacă nu vă deranjez!
– Nici o problemă, nu este nici un deranj.
Mi-au dat ceva să mănânc. Şi mi-au spus că pot sta noaptea la ei până dimineaţa. Mi-au spus că sunt mai primitori decât restul lumii din apropiere pentru că singurul lor copil este plecat în străinătate de foarte mult timp.(…)
Găsesc o terasă, care mi se pare cunoscută, mă opresc aici şi mă aşez la o masă aşteptând să vină cineva. Rămân foarte uimit, vine să mă servească o fată, este aceeaşi fată de data trecută când mai m-am oprit la o terasă. Mă uit puţin în jur şi îmi dau seama că este aceeaşi terasă la care am fost cu o zi înainte. Sunt puţin tulburat de situaţie. Şi îmi spun:
– Cum se face că am ajuns tot în acest loc, deşi clădirile şi tot ceea ce înconjoară această terasă nu le-am observat cu o seară înainte. Ei, bine, poate acum le-am observat pentru că este plină zi.(…)
În sfârşit vine cineva la terasă, se uită la mine de parcă m-ar cunoaşte, se apropie şi se pune la masă cu mine…am rămas puţin uimit: De ce s-a aşezat la masa mea? Este un domn cam de vreo 36 de ani. Acesta după ce s-a aşezat la masă îmi spune:
– Tinere, cum te numeşti?
– Dan, dar de ce întrebaţi?
– Semeni leit cu cineva pe care îl cunosc, şi coincidenţa face ca şi pe acesta să-l cheme Dan.
– Mă scuza-ţi, dar eu nu vă cunosc, şi nu cunosc pe nimeni de prin zonă. Chiar vroiam să găsesc o persoană care să mă lămurească cu nişte răspunsuri, deoarece nu ştiu unde mă aflu, nu recunosc pe nimeni. Dacă nu vă supăraţi v-aş ruga să mă ajutaţi cu nişte răspunsuri! Doar dacă nu vă supăraţi!
– Nu-i nici o problemă, o să te lămuresc.
– Mulţumesc mult!
– Te afli în Bucureşti, anul 2012.(…)
După vreo jumătate de oră apare un băiat cam de vreo 26 de ani, îmbrăcat destul de neglijent, cu o şapcă pe cap, pare că are barbă.Şi când mă uit mai bine la faţă, îmi dau seama că este identic, ca aspect, cu mine.
El se uită la mine, şi pare că a împietrit, şi spune:
– Nu cred că văd bine, nu se poate aşa ceva, cred că visez. Şi nu este un vis normal, ci unul straniu. Tu nu poţi fi eu, cel de acum câţiva ani.
Mai am vorbit cu el şi mi-am dat seama că el de fapt sunt eu, cel din acest timp.
– Am rămas fără cuvinte! Spun eu. Dar ce s-a întâmplat de e totul în halul acesta?(…)
Mă trezesc de dimineaţa, orbit de o lumină îmgrozitor de puternică. Mă uit pe lângă şi spun:
– Nu se poate, se întâmplă iar? Unde mai am ajuns şi acum? Acum m-am trezit în plin câmp, dar de data asta nu mai sunt lângă nici un oraş sau măcar vreo localitate. Problema este în ce direcţie să merg.(…)
Când mai aveam puţin de mers până să ajung acasă s-a stârnit un vânt destul de puternic ce a ridicat tot praful de pe străzi. Am încercat să îmi acopăr ochii, am închis ochii de câteva ori. Îmi spun:
– De ce am parte numai de ghinioane? Uite iar vine val de praf!
Am închis ochii. Iar după ce-am deschis m-am trezit iar în plin câmp.
– Nu se poate aşa ceva! Simt că înnebunesc! Acum unde trebuie să mai ajung, ce trebuie să mai fac, ce trebuie să se mai întâmple?!(…)
– Iar a venit!
– Cine?
– Cum, nu ştii?
– Nu.
– Este o poveste lungă. Este vorba de o creatură odioasă care nu ne dă pace. Vine şi ucide pe toţi cei care îi stau în cale, sau pe cei ce îi vede.
– Cum arată creatura asta?
– Nimeni nu a stat să se uite la ea. Şi nici tu să nu faci prostia asta.
– Trebuie să facem ceva pentru a oprii această bestie. Din auzite măcar ce se ştie despre ea? A supravieţuit cineva?
– Stai puţin, că există un singur supravieţuitor.
– Hai să mergem la el!
– O să te conduc la el. Dar să avem grijă, căci bestia nu a plecat încă. (…)
– Ăsta se pare că îmi e sfârşitul! spun eu.
Din puterea impactului dintre cele două camioane am sărit în aer, pe la vreo cincisprezece metri înălţime. Dar spre mirarea mea, exact când era să mă strivesc de pământ am văzut negru în faţa ochilor.

Acest articol a fost publicat în proza scurta și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s