Sfârșit

Un cufăr cu trei lacăte ,
Patru pereți cu patru uși încuiate;
Două dintre uși sunt crestate,
Două sunt ferecate.

Din cufăr răsar două capete,
Două trupuri deșirate,
Aerul este îmbibat cu un miros…
Este praf de os.

Două minute agonizante,
Două suflări tăiate,
Firele vieții nu mai cos,
Totul este pe dos.

Două fire tăiate,
Două capete plecate,
Două trupuri căzute lângă cufăr,
Se aude:”- Nu vreau să sufăr!”

Patru ziduri fără uși,
Doi oameni nesupuși,
Zidurile se înclină,
“- Oare cine-i de vină?”

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s