Pe un drum pustiu

Merg pe un drum pustiu. Aştept să văd măcar un om pentru a-l întreba de ce este totul pustiit de viaţă. Aceste locuri îmi par cunoscute, dar eu nu aşa le ştiam.
Eu: – Domnule, pot să vă întreb ceva?
Domnul: – Da!
Eu: – De ce arată totul aşa pustiu?
Domnul: – Aşa a fost dintotdeauna!
Eu: – Nu-i adevărat! Eu parcă ţin minte că aceste locuri erau altfel, mult mai pline de viaţă!
Domnul: – Fiecare vede acest loc diferit, nu mai îl vede cum îl ştia pe vremuri, deşi acest loc nu s-a schimbat absolut deloc.
Eu: – Vreţi să spuneţi că este doar o iluzie?!
Domnul: – Nu! Este o realitate! Dar pentru a vedea nu îţi trebuiesc doar cei doi ochi fizici, vizibili!
Eu: – Dar ce mai trebuie pentru a vedea?
Domnul: – Pe lângă acei ochi fizici, vizibili, mai trebuie ca şi ochii sufletului să fie deschişi. Dacă nu, vei fi doar un orb, vei fi orb sufleteşte, vei fi un om rece! Deci ai înţeles?!
Eu: – Oarecum! Nu îmi pot da seama dacă ochii sufletului meu sunt deschişi îndeajuns!?
Domnul: – Ochii sufletului tău sunt deschişi îndeajuns de mult pentru a vedea realitatea. Confuzia ţi-o crează faptul că ai sufletul înnecat cu amărăciune!
Eu: – Mulţumesc, Stimate Domn!
Domnul: – Nu ai pentru ce, tinere rătăcitor!
…Şi am mers mai departe.

Acest articol a fost publicat în proza scurta și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Pe un drum pustiu

  1. Ion Mihaela Valentina spune:

    Foarte dragut !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s