O întrunire…

Într-o zi Sincerilă se întâlneşte cu Lăudăroşilă, Minciunilă şi Nesimţilă.
– Bine v-am regăsit! spuse Sincerilă.
– Salut! O să îţi povestesc mai târziu ce mi s-a întâmplat, ceva foarte tare, trebuie să auzi asta! Spuse Lăudăroşilă.
– Salut! Frate, nu pot să stau mult că trebuie să mă întâlnesc cu o rudă care trebuie să vină din SUA! Spuse Minciunilă.
Şi ultimul vine Nesimţilă, îi strânge mâna lui Sincerilă, dar nu spune nici o vorbă…pentru că mesteca gumă. Şi pe lângă asta, după ce strânge mâna lui Sincerilă, Nesimţilă duce mâna spre partea dorsală şi se scarpină cu pofta fără nici măcar puţină jenă.
Sincerilă fiind pe post de „organizator” al întrunirii încearcă să acorde cât mai multă atenţie invitaţilor săi. Cel mai nerăbdător să spună ceva este Lăudăroşilă. Sincerilă îl invită să îşi spună „aventurile” prin care a mai trecut.
– Era o zi caniculară de vară, lumea aproape că se sufoca de cald, numai eu nu eram afectat de canicula de afară. Merg eu ce merg prin căldura arzătoare, în faţă mai mergeau şi alte persoane. Deodată unei fete din faţa mea i se face rău şi văd că e gata să cadă. Ce credeţi că am făcut?! Spune Lăudăroşilă.
– Ai încercat să o prinzi înainte să cadă, să nu se rănească! Spun Sincerilă şi Minciunilă.
– Ai trecut pe lângă ea! Spune Nesimţilă.
– Dar la ce distanţă erai faţă de ea? Întrebară Sincerilă şi Minciunilă.
– Eram cam la vreo doi metri şi ceva, dar imediat ce am văzut că fetei i se face rău şi e gata să cadă m-am aruncat ca un portar de fotbal din „bară în bară” cum s-ar zice. Şi am reuşit să o prind înainte ca ea să atingă asfaltul. Eu m-am ales cu câteva julituri pe mâini şi pe picioare, şi după de mulţumiri din partea fetei! Spuse Lăudăroşilă.
– Şi nu ţi-a dat şi o recompensă, în bani mă refer?! Întrebă Nesimţilă.
– Dar nu văd să ai urme de julituri! Constatară ceilalţi.
– Ei, la mine rănile se vindecă repede. Nici dacă îmi rămâneau nu mă deranjau, mă gândeam că au fost în urma unui gest nobil! Spuse Lăudăroşilă.
Mai stau ei ce mai stau şi Minciunilă dă să plece. Se uită la telefonul mobil de parcă ar fi primit vreun mesaj sau că ar fi avut un apel nepreluat.
– Gata, pleci? Spuse Sincerilă.
– Da, păi m-a sunat ruda, dar pătruns de farmecul discuţiei nu am simţit, nu am auzit când mi-a sunat telefonul! Spune Minciunilă.
(Va urma…)

Acest articol a fost publicat în Dialoguri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la O întrunire…

  1. Ion Mihaela Valentina spune:

    draguta😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s