Cutia cu zâmbete

La capătul lumii
La marginea prăpastiei
Ce separă îngerii şi oamenii,
Se află
O cutie neînsemnată…
Cutia mea cu zâmbete…
Deosebitele zâmbete.

Zâmbete dulci,
Zâmbetele amare,
Au gonit spre acele lunci;
Ce a mai rămas oare?
Doar zâmbete negre,
Zâmbetele false.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s