Anul Morţii (Sfârşitul unui creator)

In memoriam Jose Saramago

Viitorul greu se mai zăreşte…
Despre greutăţile vieţii
Un înger vorbeşte,
Anunţând anul morţii.

Creăm drumuri noi,
Creăm senzaţii,
Pe care voi
Le veţi ţine minte tot restul vieţii

Creaţia odată ce apare,
Omul se poate stinge,
Ea va rămâne veşnic în picioare
Înaltele culmi le va atinge.

Un elefant format din uriaşe vise
A călătorit greu păşind
Şi a spulberat multe uşi închise
Ce păreau a forma un zid.

Unde am ajuns?
Nimeni nu ştie,
Este o peşteră, un loc ascuns,
Împodobită cu fărâme de memorie

Atmosfera cenuşie
De la poalele vulcanului
Sufletul îmi sfâşie,
Şi îmi aduc aminte de călătoria elefantului.

Iubirea, dezamăgirea, speranţa, ura, acele emoţii,
Emoţiile create de tinereţe,
Colţii ascuţiţi ai bătrâneţii,
Toate le simt acum cu tristeţe,
Acum în anul morţii.

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s