M-au găsit mort

Albul clar devine mat
Galbenul luminos bate în roşu înflăcărat,
Roşul unui cer ce îmi arată că e târziu
Mă face să devin străveziu.

Solul cel în alb îmbrăcat
Mi s-a arătat,
M-a pus să aleg:
Să stau aici sau să alerg.

Să stau aici neîncetat?
Să alerg spre un loc de neuitat?
Haina solului parcă s-a pătat,
S-a înfuriat, haina e de un roşu mat.

Vreau să alerg,
Vreau să stau,
Picioarele-mi mergeau,
Noroiul de pe faţă mi-l şterg.

Merg fără să vreau,
Mă simt tot mai greu,
Aici sunt amintirile ce îmi lipseau,
Dar unde sunt eu?

Un ciob de pe drum,
Cu o rază orbitoare ochiul îmi străpunge,
Văd în el un muşuroi de scrum…
O săgeată în inimă mă străpunge.

Din al meu trup,
Un râu curge,
Animalele vin şi câte o parte rup,
Şi calcă prin sânge.

În depărtare un sol se zăreşte
Este solul negru,
Natura mă răneşte,
Eu nu mai sunt integru.

Solul cu negru port
Se apropie de mine:
“Fă un mic efort,
Şi totul va fi bine.”

Trei oameni se apropie,
Cu paşi mici şi lenţi,
Spre locul unde al meu trup ar trebui să fie,
Aş fi vrut să fie mai zvelţi.

Încet se mai apropie,
Eu nu pot durerea să o mai suport,
Vântul lin adie,
Ei m-au găsit mort.

Acest articol a fost publicat în poezie veche si noua și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s